Arbust din zonele mediteraneene, lemnul dulce este renumit pentru proprietăţile sale terapeutice, antimicrobiene, antivirale, diuretice, antiinflamatoare şi cicatrizante. În Antichitate,
Arbust din zonele mediteraneene, lemnul dulce este renumit pentru proprietăţile sale terapeutice, antimicrobiene, antivirale, diuretice, antiinflamatoare şi cicatrizante.
În Antichitate, lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) era folosit în special în combaterea afecţiunilor respiratorii. Cercetările recente ale terapeuţilor europeni au descoperit efectele pozitive ale terapiei cu lemn dulce în tonifierea sistemului imunitar şi în combaterea osteoporozei.
Mai mult, nutriţioniştii recomandă tratamentul cu infuzie şi pulbere de lemn dulce deoarece favorizează scăderea în greutate. Fitonutriţionistul Eric Favre apreciază în special proprietatea plantei de a cicatriza ulcerele gastrice, dar atrage atenţia asupra faptului că, folosită pe termen lung, planta poate provoca hipertensiune arterială.
Mod de administrare
Infuzie: O linguriţă de rădăcină mărunţită şi 250 ml de apă. Se beau două căni pe zi.
Pulbere: O jumătate de linguriţă de pulbere se ţine sub limbă cinci minute, pe stomacul gol.