Alexandru DOBRESCU Anul trecut, soarele a parjolit ogoarele. Anul asta, apele au maturat sate si campuri. Daca sistemele de irigatii ar fi fost refacute, efectele secetei de anul trecut n-ar fi fost atat de mari. Daca n-ar fi fost taiate in dusmanie padurile si s-ar fi consolidat digurile, nici inundatiile de anul acesta n-ar fi atins proportiile de apocalipsa. Nu te poti pune cu natura, se scuza in fata dezastrelor politicienii, iesiti ca la comanda la rampa, ca sa se vada ca nu le chiar e indiferenta suferinta oamenilor ramasi fara recolte ori fara agoniseala de o viata.
Mai ales inundatiile sunt, pentru ei, o adevarata "mana cereasca". Pentru ca, in vreme ce de pe urma arsitei inca tot mai ramane cate ceva, apele sterg totul din cale. Va sa zica si urmele indolentei lor criminale. Dupa retragerea puhoaielor, vor putea deci pretinde cu seninatate ca si-au facut datoria cu varf si indesat, ca drumurile au fost construite ca la carte, si podurile la fel, cat despre diguri, acestea fusesera verificate si intarite potrivit normativelor, dar cine si-ar fi inchipuit ca debitele raurilor ar putea atinge cote estimate o data la jumatate de mileniu? Padurile, e drept, au fost taiate cam fara cap, anume parca spre a ajuta muntii si dealurile sa o ia la vale, insa nu acum, in plina tragedie, cand grija de capatenie e salvarea vietilor omenesti, e momentul sa cautam vinovatii, vom avea destul timp sa o facem dupa ce furia naturii se va potoli. Fireste ca, odata apele retrase in matca, nimeni nu va mai pomeni de vinovatii jefuirii padurilor "ca-n codru", necum de tragerea lor la raspundere. Nu se va mai vorbi nici despre programele nationale de aparare impotriva dezastrelor naturale, inzestrate de la buget cu sume uriase, duse neaparat si ele pe aceeasi nesatula apa a sambetei, precum se va dovedi la viitoarele inundatii.
In randul al doilea, calamitat