Un subiect dramatic prin care se doreste condamnarea razboiului ce distruge destine este tratat superficial regizoral in spectacolul "Piele si cer", punand in dificultate actori stimati. Din nou se manifesta efectele crizei regiei si in acest spectacol.
De cateva stagiuni, Teatrul Foarte Mic gazduieste generos proiectele teatrului independent. Sunt destul de rare insa spectacolele care raman in repertoriul stabil fiindu-le confirmata valoarea de catre public, pentru ca majoritatea sufera de mediocritatea regiei doritoare de experimente fara calitati estetice elementare. Cu pretentii, cu ambitii neacoperite cultural, unii regizori vin si la Teatrul Foarte Mic si pun in scena
spectacole cu viziuni stupide, vulgare, lipsite de consistenta ideatica, fenomenul fiind prezent si pe scenele altor teatre sau in spatiile neconventionale. Ei isi aleg textele si actorii, adeseori acestia fiind victimele unor viziuni regizorale lipsite de profesionalism. Un astfel de caz este si spectacolul "Piele din cer".
Regizorul Dan Stoica, plecat de vreo doua decenii din tara, care traieste in Austria, si-a ales piesa lui Dimitré Dinev, scriitor stimat, de origine bulgara, astazi austriac. Textul tradus si adaptat de regizor ar vrea sa atace tema grava a razboiului, dar musteste de o replica vulgara, seaca, fortata in raport cu situatiile conflictului. Pe campul unui razboi din lumea cea larga, se intalnesc un mercenar si o jefuitoare de cadavre, oameni simpli, dar afectati psihic profund de vremurile pe care le traiesc. Evident, ei viseaza la iubire, la realizarea unor dorinte omenesti, se vor indragosti
unul de celalalt si vor sfarsi tragic. Subiectul poate fi interesant, dar e superficial pus in evidenta de regizor.
O groapa intunecata
Regizorul Dan Stoica si scenografa Alina Herescu si-au imaginat cu intentii metaforice, o groapa pe cam
