Ca politicienii s-au dus pe la sinistrati, nu-i bine: vor capital electoral. Daca nu s-ar fi dus, iar nu era bine: dezinteres taman in an electoral... Trei din cei patru ani ai guvernarii de dreapta au fost sub apa, dar nimeni n-a invatat lectia, iar trei corigente inseamna repetentie. In 2005, inundatiile l-au tinut pe linia de plutire pe Tariceanu, care tocmai dadea sa plece din fruntea Guvernului. Atunci, Siretul si Buzaul se umflasera si facusera prapad in judetele din sudul Moldovei. Un an mai tirziu, cei de pe malurile Dunarii au avut o primavara de cosmar: ploile din centrul Europei au trimis pe Dunare mai multa apa decit putea sa incapa pe albia fluviului. Digurile au cedat in multe locuri, iar apele au inaintat in unele locuri pina la 10 km pe uscat, in judetul Dolj. Numarul celor evacuati atunci, aproximativ 16.300, este doar putin mai mare decit al celor izgoniti zilele trecute din locuintele lor de Siretul crescut la un debit si mai mare decit in 2005. Riul a stabilit un nou record, trecind de 2600 de metri cubi pe secunda. La fel ca si de-a lungul Prutului, satele au fost acoperite incet, prelungind calvarul oamenilor, asa cum a facut si Dunarea in 2006. Doar vremea de anul trecut a iesit din tipar, ajungind la cealalta extrema - seceta. Am putea spune ca a tinut pasul cu evolutiile actorilor de pe scena politica romaneasca. Zilele acestea, reactia oficialilor a fost aceeasi pe care am mai vazut-o in anii trecuti: mers la fata locului, vazut, comentat, dat sfaturi si indemnuri, plecat inapoi. Si oamenii s-au obisnuit sa fie vizitati, sa se plinga in fata camerelor de luat vederi, sa primeasca ajutoare si sa ceara sprijin la ananghie. Doar campania electorala si catastrofele ce-i mai aduc impreuna pe oficiali si pe romani - mai ales in mediul rural. Altfel, s-a vazut iarasi ca ruptura este uriasa, din toate punctele de vedere: de la nivel si conditii de t