Dan Stanca se misca prin teritoriile bizarului, supranaturalului, fantasticului cu lejeritatea cu care oamenii obisnuiti se plimba pe trotuarul din fata blocului. Pentru el, nimic nu e prea mult, nici o intamplare nu pare atat de ciudata incat sa fie lasata deoparte.
Protagonistul romanului Noaptea lui Iuda*, Pavel Samsonov, este un ziarist intre doua varste, sastisit de activitatea lui profesionala pe frontul paginii de politica externa a unui cotidian central, apatic, abulic, dar nu intr-atat incat sa nu observe, primul, ca are un destin mediocru. Atributul acesta se datoreaza mai putin mediului inconjurator, oamenilor neintelegatori, epocii opace, si mai mult "eroului" insusi, care suspenda puntile de comunicare cu lumea, complacandu-se intr-o existenta aproape solitara. "Varat pana in gat in putul celibatului", fara copii, rude apropiate, prieteni, Pavel Samsonov este un singuratic excentric, cu "gustul salbaticiei si al zadarniciei". Daca munca la ziar il deprima si il scarbeste in egala masura ("mi-am varat mainile adanc de tot in fesele murdare ale hartiilor", noteaza el la un moment dat, comparandu-se cu un felcer necajit), grenadele unor idei periculoase stau, asteptand sa explodeze, in mintea sa de o inteligenta peste medie. Devorator al cartilor lui Rene Guenon, el e un spirit mistic si, horribile dictu!, un fundamentalist religios, un fel de taliban dambovitean ascuns dupa limbajul de lemn al jurnalismului autohton.
Data fiind aceasta structura interioara, pare firesc ca un eveniment care a zguduit lumea (atentatul terorist din 11 septembrie 2001) sa aiba o reverberatie cu totul speciala in creierul si sufletul protagonistului. In alte romane, Dan Stanca isi plasa personajele principale intr-un context socio-temporal destul de sters, fara unde seismice - fundal pe care framantarile launtrice si frenezia lor mistica pareau distonante. De
