Actualitatea lui Mihail Sebastian a fost redeschisa la modul festiv anul trecut, cand s-au implinit 90 de ani si s-au publicat doua monografii, doua antologii si multe eseuri si comentarii prin reviste.
Dar la modul concret actualitatea lui Sebastian a fost redeschisa anul acesta, printr-un studiu in doua parti publicat de Marta Petreu in Romania literara (Diavolul si ucenicul sau). Motivul? Dupa mult timp, Sebastian se transforma dintr-un pretext sau subiect intr-un autor complex si controversat.
Asta nu inseamna ca studiul Martei Petreu, care stie sa intrebe, dar nu stie sa raspunda, are multe alte merite peste cel de declansator.
Cercetarea sa este, nu ma feresc sa o spun, foarte aproape de o incercare de frauda istorico-literara. Exercitiul poate fi inteles doar ironic, ca probare a felului in care din cateva citate se poate construi orice demonstratie; sau dialectic, ca "reparatie" adusa lui Eliade si altor lezati prin antagonizarea/ compararea lor cu termenul "luminos" Sebastian: negativandu-se termenul pozitiv se denegativeaza termenul negativ.
Altfel, citit literal, e cu totul aiuritor felul in care Marta Petreu scenarizeaza intr-un plot predefinit ("Sebastian a fost un extremist de dreapta moderat") suprainterpretarea citatelor si a contextelor, confundarea tendentioasa a ironiei lui Sebastian cu o literalitate, generalizarea parohialului si ignorarea tonului general (metoda curenta in cercetare a pasajelor paralele pare cu totul straina Martei Petreu, care dintr-un singur citat rastoarna ce doreste), inventarea de alegorii si de intentii pe deasupra textelor...
Nimic mai departe de formula extremist de dreapta decat Sebastian.
Extremist de dreapta inseamna, ca si extremist de stanga, pion al unor naratiuni colective. Extremistul isi dizolva individualitatea in mirajul persoanei intai plural. Alte calificari (de
