Ca toate celelalte produse ale stupilor, polenul exista de cand albina a aparut pe pamant acum aproximativ 50-60 de milioane de ani. Insa, in timp ce mierea este folosita in alimentatia omului din cele mai vechi timpuri, iar folosirea cerii si propolisului au cateva milenii, polenul a ramas necunoscut pana relativ recent si nu este folosit in alimentatie si medicina decat de cateva decenii.
Componentele polenului asigura nevoia esentiala de elemente nutritive si terapeutice, fiind una dintre cele mai bogate substante din lumea vegetala, considerata "fara egal in natura".
Polenul contine proteine, aminoacizi liberi, diferite glucide, mucilagii, substante grase, vitamine din complexul B, precum si vitaminele A, D, E, C si saruri minerale. In polen s-au gasit enzime si substante hormonale, antibiotice naturale si, se crede ca, mai sunt si alte ingrediente active, inca necunoscute pana astazi.
Foarte multe studii arata efectul pozitiv al polenului apicol asupra vitalitatii si functiei reproductive. Polenul creste greutatea si forta la bolnavii aflati in convalescenta, creste rapid numarul globulelor rosii la copiii anemici, vindeca de constipatie cronica, flatulenta si infectia colonului, diaree cronica. La tratamentele indelungate cu polen nu apar efecte secundare.
Prin urmare, polenul contine toate elementele esentiale pentru viata, mai mult decat drojdia de bere, semintele germinate si laptisorul de matca, remedii naturale cunoscute ca foarte puternice revitalizante. Efectele polenului se constata, mai ales, la persoanele in varsta, slabite, fara energie, cu simptome de pierdere a memoriei.
Un tratament de 2-4 saptamani, cu 3 lingurite de polen/zi, una inainte de fiecare masa, asigura revitalizarea si revenirea memoriei. Intrucat polenul este putin amar, este indicat a se consuma cu miere.
Cel mai
