Codiţele afro, un mod de exprimare a creativităţii în rândul tinerilor, nu se fac la coafor, se pot spăla, dar nu se pot desface. Când vrei să scapi de ele, te razi în cap. Sursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Oamenii cu părul înnodat în rasta sunt încă nişte apariţii bizare în peisajul cotidian din Bucureşti. Oriunde merg, aerul lor exotic atrage imediat atenţia. Bătrânii se crucesc şi scuipă în sân cu vizibil dispreţ şi consternare, oamenii îmbră caţi office îi privesc cu condescendenţă, iar copiii râd pe înfundate şi îi arată cu degetul.

„Dreadlocks“ (din engl. „dread“ - spaimă, oroare; „lock“ - buclă) sunt codiţe făcute în aşa fel încât podoaba capilară a posesorului arată ca şi când nu a cunoscut niciodată pieptenele sau peria. Părul este tapat foarte strâns sau înnodat, iar şuviţele primesc un aspect sălbatic, aparent neîngrijit. Cei care au cozi rasta şi s-au săturat de acestea pot scăpa de ele doar dacă se tund complet.

Un look îndrăzneţpentru cei care vor altceva

Poate din această cauză, oamenii cu frizuri normale, cu părul pieptănat şi coafat îngrijit nu ştiu cum să reacţioneze în faţa cozilor răvăşite şi rebele. Nu ştiu ce să creadă şi rămân adesea cuprinşi de perplexitate în faţa unor tineri care parcă au, în loc de capete, nişte tarantule uriaşe care îşi mişcă picioarele negre independent de voinţa lor.

Ai zice că sunt oameni ai străzii cu părul murdar şi îmbâcsit, dar hainele şi accesoriile contrazic asta. Cei mai mulţi au o atenţie deosebită pentru felul în care se îmbracă, iar codiţele sunt un element în plus în încercarea de a fi diferiţi, de a apărea altfel, de a trece peste moda care impune breton asimetric sau haine de firmă.

Codiţele nu au mereulegătură cu religia

Pe Andreea am întâlnit-o într-un club din Centrul Istoric, la o masă cu câţiva prieteni. Sunt toţ