Cariate de rugina, scorojite si murdare, folosite ca suport pentru afise ori grafitti, statuile de pe faleza, opere ale unor artisti plastici recunoscuti la nivel mondial, au devenit, sub tirul nepasarii ori al mitocaniei, un spectacol aproape grotesc.
"Dupa trei luni de efort artistic laudabil, in care zilele au fost mai lungi pe faleza - intotdeauna drumul pietrei spre viata este lung si aspru - iata, sperantele ce le nutream la deschiderea simpozionului, intr-o arta autentica, durabila, care sa imbogateasca patrimoniul artistic al Cetatii de la Dunare, au devenit frumoase certitudini atit pentru sculptori, specialisti, cit si pentru cetatenii Brailei, care, cu recunoscutul lor simt si respect pentru arta adevarata, au asimilat cu satisfactie noile semne si insemne de acum din spatiul falezei municipiului nostru", declara in 1981, la sfirsitul taberei de sculptura “Donaris”, Ion Neculai, pe atunci primar al Brailei. Astazi, 27 de ani mai tirziu, au disparut atit respectul cetatenilor, cit si interesul autoritatilor pentru operele de arta realizate de sculptori de renume international.
In 1981, s-a organizat tabara de sculptura “Donaris”, la care au participat 10 artisti plastici, membri ai Uniunii Artistilor Plastici din Romania, cunoscuti atit in tara, cit si peste hotare. Aceasta tabara a facut parte dintr-o serie de activitati asemanatoare la nivel national, avind scopul de a imbogati patrimoniul cultural al tarii.
Una dintre cele mai apreciate sculpturi realizate in acea perioada este "Pasari de foc", a lui George Apostu, artist plastic cunoscut chiar si in Japonia, lucrarile lui aflindu-se in muzee din Statele Unite, Liban, Franta, Finlanda sau Suedia. In zilele noastre, capodopera acestuia a devenit spatiu pentru afise care anunta diferite evenimente muzicale. O soarta asemanatoare a avut-o si "Interferente", lucrarea lui Alex