Mitocan si gentleman Am citit zilele trecute, in trenul dintre Bucuresti si Iasi, o carte extrem de instructiva: "Cum sa fii un gentleman". Acolo am gasit toate regulile de baza ale comportamentului pe care trebuie sa-l aiba un barbat in societate, pentru a putea fi considerat un domn si nu un purcel cu chip de om. Unele le stiam, altele le-am aflat atunci. Mi-am amintit, in context, de un pamflet memorabil ("Omul mitocan"), pe care i-l datoram lui Aurel Baranga: "Mai mult decat o trasatura de caracter, mitocania e o stare de spirit. Atat de raspandita, diversificata si nuantata, incat poti intalni mitocani triviali, aroganti, artagosi, nesupravegheati la gesturi si limbaj, violenti, intoleranti, brutali, carcotasi, stridenti si exhibitionisti, dar poti avea surpriza sa te lovesti de mitocani nobili, distinsi, bine-crescuti, lustruiti si stilati, cu nimic mai putin ca primii.
Omul-mitocan, categorie sociala si morala definita, se caracterizeaza printr-o singularizare de colectivitatea umana, detasare pe care i-o da starea lui parvenita, evidenta. Mitocanul e un realizat, rapid. Ascensiunea lui, precipitata si conjuncturala, ii da o fudulie ametitoare. Or, reversul fuduliei, se stie, e dispretul pentru orice fiinta omeneasca si pentru orice realizare a spiritului. Satul si fudul, adapostit si ferit, provizoriu, de surprizele neplacute ale vietii, incredintat ca provizoratul lui, voluptuos, e egal cu eternitatea, mitocanul se arata lovit de o napraznica paralizie a tuturor simturilor menite sa-i asigure o relatie, cat de aproximativa, cu lumea. Mitocanul se priveste intr-o oglinda maritoare, prin care dimensiunile lui capata proportii uriase, in timp ce semenii din preajma lui sunt impinsi, permanent, spre punctul anularii. Indiferent de instructia pe care o are, mitocanul este un sfertodoct, in masura in care a asimilat din domeniul culturii rudime