După ce ne-a făcut să credem, o oarecare perioadă, că ceva s-a schimbat în comportamentul domniei sale, preşedintele Băsescu revine în trombă la apucăturile anterioare.
Repezindu-se, între două vizite externe, să facă băi de mulţime prin localităţile inundate, unde n-avea altă treabă decât să le ridice moralul sinistraţilor, preşedintele tuturor românilor nu s-a abţinut să nu plesnească niţel guvernul. Şi, pentru a face cât mai evidentă diferenţa dintre modul său de abordare şi al altora, a evidenţiat „maniera imbecilă” în care a procedat acel ministru care, în loc să meargă el prin glodul satelor, i-a chemat pe primari la un comandament într-un birou oarecare. Observaţi prudenţa preşedintelui: n-a afirmat: ministrul cutare e un imbecil pentru că... Nu! A spus limpede: cel care a procedat aşa a folosit o „manieră imbecilă”. Deci nu ministrul, ci maniera. O altă precauţie diplomatică a dlui preşedinte a fost aceea de a nu-l da în vileag pe ministrul cu pricina. Ne-a lăsat pe noi să ghicim, pasându-ne şi răspunderea în cazul unei identificări eronate.
Dacă cu acest prilej preşedintele a oferit o veritabilă lecţie de diplomaţie, tot la inundaţii ne-a demonstrat că poate fi şi direct, la obiect, când e cazul. La un... comandament (nomina odiosa) oarecare, i-a sărit în ochi un primar pus la patru ace, în costum. Cum el însuşi era într-o ţinută sportivă şi cu cizmele aferente în picioare, nu şi-a putut stăpâni un sentiment de revoltă: noi umblăm în cizme şi vine ăsta să ne sfideze cu mocasinii lui! „Măi, îmi vine să dau de pământ cu tine când te văd!, i-a spus, de la obraz, stăpânindu-se cu greu să nu pună în aplicare intenţia. Vă daţi seama ce-ar fi ieşit dacă-l lua pe tip în braţe şi dădea de pământ cu el? S-ar fi scufundat în noroi de i-ar fi rămas la vedere doar mocasinii.
Cu aceste două acţiuni memorabile, preşedintele nostru şi-a marcat participarea