In celebrul jurnal al lui Mihail Sebastian (tinut intre 1935 si 1944, ani de teribila transformare a societatii romanesti), vedem un personaj interbelic foarte interesant, plin de un pitoresc cultural covirsitor, prezent, se vede, in intreaga istorie autohtona si nu doar in anii nostri de interminabila tranzitie. Ma refer la profesorul bucurestean de filozofie Nae Ionescu, un fel de guru al timpului pentru scoala Criterion-ului (Eliade, Vulcanescu, Sebastian, Comarnescu s.a.), dar si o figura mondena de prim rang. Nu voi vorbi aici despre relatia mai curind stranie, de admiratie-respingere existenta intre Ionescu (ideolog gardist, cu o viziune antisemita de notorietate) si Sebastian (intelectual evreu), relatie care, de altfel, a si declansat un scandal imens in epoca (dupa publicarea de catre Sebastian a volumului De doua mii de ani - prefatat, cu virulenta xenofoba, de insusi Nae Ionescu). Voi incerca sa punctez numai trei ipostaze ale profesorului, preluate de retina discipolului (desi, avind in vedere circumstantele, termenul nu este cel mai fericit) in ani si contexte diferite. Prima imagine se focalizeaza, la inceputul anului 1935, pe un Nae Ionescu volubil, cucerindu-si audienta eterogena in... compartimentul unui tren. Iesind din "politica interna", unde Nae face si drege ("ce i-a spus el lui Averescu, cum l-a tras pe sfoara pe George Bratianu, cum s-a rafuit la Brasov cu Vaida" etc.), profesorul intra, sobru, in "afacerile internationale" si comenteaza, gnomic, asupra apropiatei stari de beligeranta: "Tot nodul e la Singapor. Acolo isi joaca Europa cartea. Poate s-o joace fara Germania. Asta e!". Publicul (in speta, doi colonei) - extaziat de competenta vorbitorului - vrea informatii suplimentare, marind ochii interogativ. Prin urmare, Nae isi continua peroratia, amintind ce i-a zis lui Beck (ministrul de Externe al Poloniei) la Varsovia (ca alianta cu Germa