Mona Momescu Canon, identitate, tranziţie. Direcţii şi tendinţe literare (1880-1916), Editura Universităţii din Bucureşti, 2007, 260 p. Studiul Monei Momescu, Canon, identitate, tranziţie. Direcţii şi tendinţe literare (1880-1916), reconsideră relaţia dintre tradiţionalism şi modernism, pe care mulţi critici o văd nu numai reducţionistă, ci şi epuizată, subordonînd demersul istoriografic, literar şi estetic unei analize a constructului cultural-identitar modern, a canonului literar şi a edificării modelului cultural românesc. Din acest punct de vedere, acest studiu se întîlneşte cu cel al unei noi generaţii de critici (Iulian Costache, Antonio Patraş, Paul Cernat, Ioan Stanomir etc.), care schimbă lentila aparatului critic, preferînd perspective noi, de la studiile politice şi de imagologie la cele de teorie a mentalităţilor, a identităţilor etc. Studiul este binevenit pe fondul unor dezbateri asupra canonului şi a unor delimitări generaţioniste care au animat mediul cultural în ultimii ani, cum ar fi numărul din Euresis (nr.1-2, 1998), coordonat de Mircea Martin, consacrat canonului, contestarea unui vîrf al canonului literar, Mihai Eminescu, în Dilema, încercarea de stabilizare a canonului postbelic, „lista lui Manolescu“, studiile Mihaelei Irimia şi ale Cosanei Nicolae etc. Axul teoretic central al cărţii se bazează pe abordarea fenomenului literar din intervalul menţionat în titlu cu instrumentele teoriei identităţilor, demers coroborat cu abordarea simultană a centrului şi a marginii şi cu suspendarea apriorică a oricărei judecăţi estetice, ceea ce pune între paranteze o serie de poncife critice, precum cel al literaturii „minore“, cum este calificată literatura dintre 1900 şi 1916. Acest interval, aparent „sărac“, care nu poartă eticheta nici unei mari personalităţi literare, este definit ca perioadă de tranziţie, anticameră a dezbaterilor interbelice p