Cind am auzit prima data bancul cu "a lasat-o nitel gravida” tocmai ma pregateam sa devin absolvent al cursurilor cu program prelungit al gradinitei din cartier. In acel moment nu am inteles prea bine tilcul expresiei folosita mai mult de-a risu-plinsu’, intr-o perioada in care a fi gravida era nu numai o problema personala, dar si o indatorire fata de regim.
Cînd am auzit prima dată bancul cu "a lăsat-o niţel gravidă” tocmai mă pregăteam să devin absolvent al cursurilor cu program prelungit al gradiniţei din cartier. În acel moment nu am înţeles prea bine tîlcul expresiei folosită mai mult de-a rîsu-plînsu’, într-o perioadă în care a fi gravidă era nu numai o problemă personală, dar şi o îndatorire faţă de regim.
Nu ştiu prin ce minune, dar adevărul zicalei aveam să-l pătrund zilele acestea, ascultînd cu interes regulamentar discursul preşedintelui. Un fel de mesaj de adio rostit în faţa naţiunii înaintea deplasării la festivităţile de deschidere a Jocurilor Olimpiadei de la Beijing.
Iată că bancul cu "niţel gravidă” se repetă, de această dată la nivel de partid şi de stat, în ceea ce priveşte relaţia domnului preşedinte cu cel de-al doilea om în stat, respectiv preşedintele senatului, Nicolae Văcăroiu. Desigur, mă refer aici la modul în care şeful statului a înteles să transfere, fără să o facă de fapt (!), prerogativele către domnul Văcăroiu. Adică, l-a însărcinat, dar doar "niţel” să conducă statul în absenţa sa, rugamintea părînd a se referi mai puţin la atribuţiunile oficiale şi mai mult la cele legate de intendenţă sau de supravegherea zonei în lipsa titularului. Ca şi cum l-ar fi rugat să se uite niţel peste gardul de la Cotroceni, să ude florile şi să-i tragă de urechi pe sepepiştii care joaca lapte gros, cîte doua ore fără pauză, de se aude cu ecou pînă departe, în gradina botanică.
Discursul de mierc