PASIUNE ● Iubirea, poezia si necuvintatoarele... pe portativ
Un artist iubit de toate generatiile. Un nume care nu mai are nevoie de prezentare: Mihai Constantinescu.A indragit muzica de cind se stie, admirindu-si tatal, care avea o voce fenomenala. Luni, 11 august, o noua Editie de Colectie cu CD.
PASIUNE ● Iubirea, poezia şi necuvîntătoarele... pe portativ
Un artist iubit de toate generaţiile. Un nume care nu mai are nevoie de prezentare: Mihai Constantinescu.A îndrăgit muzica de cînd se ştie, admirîndu-şi tatăl, care avea o voce fenomenală. Luni, 11 august, o nouă Ediţie de Colecţie cu CD.
A învăţat să preţuiască muzica încă din copilărie, admirîndu-şi tatăl, militar de carieră, care avea o mare pasiune: îi plăcea să cînte şi să asculte arii de operă. "Tata a fost un om deosebit. Aveam doar 14 ani cînd s-a prăpădit... Înainte să fie scos la pensie trebuia să fie avansat general, dar n-a mai apucat. El a cîntat extraordinar. În ultima parte a vieţii a cîntat în trei coruri de biserici, precum şi la sinagogă. Cînta extraordinar de bine, era foarte apreciat şi mă mai lua şi pe mine şi, cînd se ridica şi începea să cînte, îngheţa toată lumea. El era tenor, undeva între Carusso şi Tito Spinto, marii grei ai vremii respective. Avea obiceiul să mă ia la Operă, să văd, să ascult şi poate că, într-un fel, mi-a creat o anumită imagine vizavi de muzică, de ceea ce înseamnă muzică", îşi aminteşte interpretul.
Pe cînd era elev în clasa a IV-a sau a V-a, colegii lui Mihai îl supranumiseră "Soprana". "Am fost remarcat şi cooptat în Corul de copii Radio. Am făcut parte din cor cam un an şi ceva, pînă cînd la Ateneul Român a fost ultimul concert, pentru că s-a făcut imprudenţa ca la final, bisaţi fiind ca şi copii, am cîntat Ave Maria. A fost dat afară dirijorul, Ion Vanica, şi aşa s-a încheiat şi povestea mea cu Corul de co
