Multa vreme am considerat intrebarea "Care ar fi cele trei (si aici ar putea urma: obiecte, carti etc.) pe care le-ati lua cu dumneavoastra pe o insula pustie?" drept o prostioara. Refuzam in primul rand sa iau in serios posibilitatea reala de a fi pus vreodata in situatia sa fac o alegere atat de drastica, apoi refuzam ideea de pustietate impusa ori asumata. In fapt, refuzam sa imi ierarhizez preferintele sau necesitatile. Am tot ras de intrebarea cu pricina pana cand viata chiar m-a pus intr-o situatie ce semana teribil de bine cu asa ceva: urma sa ma imbarc pe o nava spre a face un lung voiaj pana in Argentina si inapoi in Europa. Se stia cand e plecarea, dar nimeni nu putea sa jure cand va fi intoarcerea - trei luni, patru? Asadar, trebuia sa imi iau ceva de citit.
Sigur, un concediu nu dureaza trei luni! La fel de sigur e ca mai toti stim cand plecam si cand ni se termina sejurul, dar cred ca problema cartilor de luat cu noi in vacanta se exprima cu la fel de multe ezitari, indoieli, calcule ca si atunci cand calatoria e lunga, iar finalul ei - destul de aproximativ. Editurile nu prea te ajuta sa alegi rapid si oarecum sigur. Lumea cartilor la noi nu e asa de ordonata ca in alte parti: acolo totul e inseriat, pe preferinte, pe zone, pe hobby-uri etc. Noi traim inca intr-o perioada generalista. Chiar daca editurile au serii sau colectii, titlurile tot cam din aceeasi categorie a cartilor serioase, profunde se trag, astfel incat poti afla acelasi autor (cu aceleasi carti uneori) in diverse serii. In viziunea mea, cartea de vacanta are un specific atat in continut, cat si in forma. Trebuie sa fie usor manevrabila, rezistenta, aerisita in paginare si cu un corp de litera placut si neobositor ochiului. Usor de parcurs grafic, usor de parcurs ca subiect sau stilistic. Prima ei conditie este de a fi captivanta. Daca te si amuza, e cu atat mai bine. De c