Stiati ca in Romania exista o zi pe an care este ziua oficiala a Holocaustului? Aveti idee cati civili evrei a executat armata noastra la Odessa din ordinul maresalului Antonescu? stiti ca studiul Holocaustului a fost introdus in programa scolara si ca exista chiar un manual foarte bun? In scoala unde invata copilul dvs. se studiaza dupa un asemenea manual? stiti cati supravietuitori ai Holocaustului, evrei romani, mai traiesc inca la noi, in indiferenta generala?
Probabil ca nu. Asta imi vine in minte cand aud de noua propunere de a se introduce studiul obligatoriu al comunismului in programa scolara si crearea unei zile la fel de obligatorii pentru victimele comunismului. Cum o asemenea initiativa a existat deja privind Holocaustul, cred ca, inainte de a face la fel pentru comunism, ar fi bine sa vedem care a fost soarta primei idei de acest tip.
Raspunsul e clar. Condamnarea oficiala a Holocaustului, recunoasterea de catre presedintele Ion Iliescu ca a existat in istoria noastra asemenea "barbarie, aceasta rusine de care nu ne vom spala niciodata in fata lumii civilizate", cum plastic scria primarul roman al Odessei, in incercarea ratata de a-l convinge pe Maresal sa anuleze ordinul de executie, a esuat in a crea o dezbatere nationala, o reexaminare a istoriei noastre, cu ce a fost bun sau rau in ea.
Ne amintim de oameni drepti precum primarul Odessei sau al Cernautilor (destituit de Antonescu pentru ca incerca sa faca scapati evrei), dar uitam ca acestia luptau tot cu ai nostri. Eu aveam aproape patruzeci de ani cand bunica-mea, in sfarsit, mi-a povestit ce s-a intampat cu evreii din Cahul, orasul ei natal din Basarabia. Am intrebat-o doar cand barbatul meu a devenit membru al acestei Comisii pentru studiul Holocaustului, si atunci am descoperit cu stupoare ca ea stia perfect ce se intamplase cu ei, desi nu mi-ar fi vorbit niciodata din