Iulian Comanescu: "Posturile româneşti de televiziune sunt din ce în ce mai multe şi mai diferite unele de altele."

Concluzia, care se desprinde din datele GfK România pe luna iulie, date publicităţii pe site-ul Asociaţiei Române de Măsurare a Audienţei, marchează oarecum un punct de cotitură a pieţei TV din România, în care consumul total de televiziune continuă să scadă, dar schimbările pot fi interpretate ca prefaţând o calitate mai bună, rating mai mare şi deci bani mai mulţi pentru proprietarii de televiziuni.

Aşa cum autorul acestor rânduri arăta şi cu un alt prilej, zona de sus a topului arată o tendinţă clară către specializare, cu o ierarhie oarecum cunoscută: Pro TV, urmat de Antena 1, Acasă, OTV şi Realitatea TV. Primele 10 posturi din România sunt nu doar bine cunoscute, ci şi distincte unele de altele. În creştere este în primul rând divertismentul, în două varietăţi distincte, OTV şi Kanal D. Dacă performanţele lui Dan Diaconescu au fost suficient discutate (şi pe alocuri blamate), interesant e modul cum a evoluat Kanal D, după lansarea nu foarte încununată de succes. Într-un fel sau altul, postul turcesc, în care şi Ringier, editorul EVZ, deţine 25%, a reuşit să-şi atragă un public cu meciurile, telenovelele turceşti şi show-urile branduite cu Vacanţa Mare. Pe undeva, filonul balcanic este mai vizibil în 2008 la televizor, aşa cum în anii trecuţi el a cucerit, spre indignarea unora, piaţa audio prin fenomenul manelelor. E vorba de afinităţi culturale în sens larg, vizibile şi în ratingurile neneglijabile obţinute de posturile de muzică populară (Etno TV, Taraf TV şi Favorit TV), care sunt o afacere bună pentru Silviu Prigoană şi fraţii Micula, cu bani albi primiţi de la manelişti şi costuri de producţie reduse. Poate fi vorba de preferinţe detestabile din punct de vedere estetic, dar, în orice caz, populaţia urbană - la care se r