Laurent Graff, "O singura fotografie", roman, traducere de Sabina Chisinevski, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Cartea de pe noptiera", 112 pag.
Pentru ca suntem in plin sezon, va recomand o carte de vacanta plina de mister si farmec. De vacanta, dar nu usurica, decat in sens propriu: cantareste foarte putin, nu va va ingreuna bagajul, iar formatul de buzunar e la indemana. Autorul ei, francezul Laurent Graff, are 40 de ani si, inainte de a se afirma ca romancier, a fost fotograf - amanunt ce are legatura, veti vedea, cu subiectul acestei carti. E un tip deosebit in peisajul literar francez de azi, fiindca - spre deosebire de colegii lui ahtiati de publicitate si gata sa faca orice pentru asta - Graff e un om retras si discret, daca nu chiar mizantrop. Doar cand contractele editoriale il obliga sa participe la promovarea cartilor lui, apare in public si atunci vorbeste doar despre aceste carti, nu despre el insusi (asa a facut si acum un an, la Bucuresti, la lansarea versiunii romanesti a romanului Strigatul, aparut tot in "Cartea de pe noptiera"). In toate cele sase volume publicate pana acum, Graff pleaca de la o realitate descrisa minimalist, apoi firul epic deviaza putin cate putin, antrenandu-ne in lumi paralele, nelinistitoare, dar carora vocea naratorului le adauga accente fine de umor si deriziune. Cronici ale solitudinii umane, al caror pesimism e atenuat de jubilatii in fata frumusetilor si bunatatilor lumii largi, romanele acestui scriitor amesteca jocul cu gravitatea in doze bine proportionate. Asta face si in "O singura fotografie". Personajul narator, Alain Neigel, e marcat definitiv de moartea, de o boala incurabila, a primei - si singurei - sale iubiri, in urma cu doua decenii. Atunci, in ultimul ei an de viata, stiind verdictul, se obstinase sa ii fixeze imaginea in nenumarate fotografii, ca si cum in ele ar fi putut op
