Un roman publicat la sfârşitul secolului al XIX-lea descrie în amănunt un naufragiu identic cu cel al celebrului transatlantic.

Cu 14 ani înainte de naufragiul celui mai renumit vas al epocii, în 1898, bine-cunoscutul scriitor american Morgan Robertson a descris, în romanul „Futility, or the Wreck of the Titan“ („Superficialitate sau Epava lui Titan“), catastrofa unui transatlantic de lux care, aidoma Titanicului, se izbeşte de un aisberg şi provoacă moartea a numeroşi pasageri. Dar între naufragiul din roman şi cel real există mult mai multe similitudini, care cu greu pot duce cu gândul doar la o simplă coincidenţă.

Nave „de nescufundat“

Nu doar scufundarea propriu-zisă a lui „Titan“ a ucis majoritatea călătorilor, ci şi numărul mic de bărci de salvare pe care le-au avut la dispoziţie. Motivul acestei nepăsări? La vremea ei, nava a fost considerată cea mai sigură - „de nescufundat“, aşa cum apreciau constructorii - graţie compartimentelor despărţitoare din cală, care puteau fi inundate parţial, în momentul unei coliziuni, fără ca apa să poată pătrunde în totalitate în cala vaporului. Aşa că ambii armatori - şi cel fictiv, şi cel al Titanicului - au luat decizia de a le dota cu minimum de bărci prevăzut de lege. Adică 24 pentru Titan şi 20 pentru Titanic. În situaţia unui accident, bărcile de salvare puteau prelua cel mult 500 de pasageri, în ambele cazuri.

O catastrofă anunţată

La 14 ani de la apariţia nuvelei, marţi, 16 aprilie 1912, „New York Times“ anunţă naufragiul Titanicului. Ca şi în cazul lui Titan, bărcile de salvare s-au dovedit prea puţine, din acelaşi motiv invocat în romanul lui Robertson. Aceleaşi probleme au fost şi în cazul compartimentelor despărţitoare.

Atât în roman, cât şi la Titanic, cineva a uitat să izoleze compartimentele despărţitoare, apa inundându-le şi pe cele ră