Vedem. Auzim. Simtim. Credem ca traim. Totusi, nu avem o definitie general valabila a vietii. Suntem oameni, dar nu stim cine suntem. Sub toate mastile pe care le purtam zi de zi, am uitat care e cea genuina. Care dintre ele suntem?
Nu stim ce vrem, nu stim ce cautam in viata pe care o avem, nu avem cand sa ne trezim si sa ne intrebam... Cine? Ce? Cum? Cand? De ce? Poate doar dupa o noapte de betie, cand suntem prea inconstienti incat sa purtam masti, mai suntem sinceri cu noi insine. Dar minunea nu tine mult fiindca ochii ne pica in gura si gura pe perna.
Incercam sa traim clipa, dar cat gandim asta clipa deja s-a dus. Definitia vietii noastre e o ecuatie cu n necunoscute, zeci de intrebari, supozitii, dorinte si regrete. Multi dintre noi credem cu tarie ca inainte sa murim vom avea un moment de luciditate cand vom afla sensul acestei ecuatii. Dar la ce bun sa aflam abia atunci? Cu ce ne ajuta?
Pe de alta parte, daca am cunoaste acum raspunsurile tuturor intrebarilor ce ne macina zilnic nu am mai fi cine suntem. Nu am mai fi noi, oricine suntem. De ce suntem cine suntem? Pentru ca nimeni n-o sa fie noi. Nimeni nu a trait, nu traieste si nu va trai in locul nostru.
Uneori, ne vine sa fugim. Unde? In alta viata, cu mai putine complicatii la nivelul sinapselor. Am cautat si am tot cautat. Nici o viata nu este asa cum am vrea noi sa fie. Pana la urma, unde ne simtim mai bine ca in semibezna noastra interioara? Probabil ca trebuie sa existe macar un motiv pentru care suntem cine suntem si nu altcineva.
Lungul drum
Ne nastem, traim si murim. Printre picaturi, mergem la gradinita, apoi la scoala, apoi la facultate. Nu dureaza mult si ne transformam in platitori de impozite care nu mai au curajul sa ia primul tren pe care il vad in gara fara sa stie unde ajunge. Dupa facultate urmeaza master, doctorat s
