» Razboiul din Caucaz era asteptat de mult timp. Randurile de mai jos sunt extrase din jurnalul meu Anii de antrax. Calatorii prin razboiul civilizatiilor. In ultimii ani am fost de cateva ori in aceasta regiune. Insemnarile mele nu ma angajeaza decat pe mine, si nu organizatiile internationale care m-au trimis acolo in diferite misiuni.
Georgia e o tara de cealalta parte a Marii Negre a carei frontiera directa cu Europa e chiar marea. Iar Europa cu care se invecineaza suntem chiar noi, incepand cu 1 ianuarie 2007. Numai atat si ar fi destul ca sa ne pese de soarta Georgiei. Dar e mai mult la mijloc. Georgia e o mica democratie in devenire, proamericana si proeuropeana, cu doua regiuni separatiste sprijinite de Rusia.
Revolutia Trandafirilor din Georgia in 2003 a deschis drumul celei portocalii din Kiev din 2004. Tara e traversata de conducte care aduc gazul din regiunea caspica inca din secolul XIX, cand antreprenorii se numeau Rothschild si Alfred Nobel, iar teava era de lemn. Banca Mondiala a declarat Georgia in 2006 tara care a facut cel mai mare progres din lume, atat la capitolul dezvoltare, cat si la calitatea guvernarii. Evenimentele din ultimele luni si, mai ales, cele din zilele acestea pun totul sub semnul indoielii.
30 octombrie 2007, Ganmukhuri, Abhazia
Imaginea camerei bate din mersul masinii peste stepa arida si o poarta de sarma. Doi oameni in uniforme vag militare se invart in jurul ei. Transportatorul militar opreste si camera aluneca la discutia dintre un paznic georgian si nou-veniti, rusi din trupele de mentinere a pacii. Paznicul nu a fost prevenit de aceasta patrula si isi exprima indoiala. Unul dintre soldatii rusi nou-veniti il scutura de umar.
Omul scapa tigara si racneste la el: "Nu pune mana pe mine, ba!". Intr-o clipa, e culcat la pamant. Soldatii se napustesc si peste ceilalti paznici, cu inju