"Ce esti tu? Bionic?" il intreaba biciclistul cumintel proaspat salvat de furia unui sofer dement pe super-agentul retras Zohan (Adam Sandler), venit la New York in cautarea unei vieti mai linistite si a unei cariere in... coafat. "Nu, nu, imi plac doar fetele" este raspunsul prompt si perfect pentru a ilustra inteligenta acestei noi comedii cu Sandler, venite de la cel care ne aducea anul trecut mult mai reusitul si simpaticul I Now Pronounce You Chuck & Larry. E drept, raspunsul vine intr-un accent evreiesc atat de gros (si hilar) incat abia il poti distinge. Si vine cam la 20 de minute de la inceperea "filmului", moment in care orice spectator neingretosat e probabil 100% lamurit in privinta calitatii productiei pe care o vizioneaza. Pentru ca, intre dansuri (disco!), care ar trebui sa poarte stampila IM-18, posteriorul nud al lui Sandler filmat din mai toate unghiurile si incadraturile, prohabul monstruos aceluiasi miscat spastic in ritmuri demne de (P)Elvis (Priestley, care altul?), batai cu pesti si ceva John Turturro in negru (cu bandana si ochelari de soare asortati) pe post de inamic nr. 1 (i.e. terorist palestinian), imaginea e destul de clara. Ai in fata, in intreaga-i splendoare, iar o comedie glorios de vulgara care isi ia ca fundal conflictul israeliano-palestinian (Sandler e, pentru cine nu si-a dat seama, evreu) nu e neaparat un lucru rau, in sine - ce sa faci, cinematografic si pentru o audienta depasind stramtele nise ale filmelor de festival (carora le vorbeste Elia Suleiman, de exemplu) cu un razboi infinit ce pare fara sfarsit ori solutii daca nu sa te opresti si sa crosetezi, gros, poante de un umor cu siguranta indepartat si de cele mai vagi notiuni de bun gust, dar, totusi, eficient?! You Don’t Mess with the Zohan e, asadar, inca o comedie cu Adam Sandler, care, dupa obicei, e si producator si co-scenarist alaturi de Robert Smigel (autor