Din cauză că reciclarea electronicelor uzate este costisitoare, marile companii producătoare scapă de acest gunoi trimiţându-l în ţările în curs de dezvoltare. În acelaşi timp, ţările

Din cauză că reciclarea electronicelor uzate este costisitoare, marile companii producătoare scapă de acest gunoi trimiţându-l în ţările în curs de dezvoltare. În acelaşi timp, ţările dezvoltate practică diferite forme de debarasare de gunoiul electronic, dincolo de graniţe.

Dintre acestea, cel mai vizibil se remarcă Statele Unite ale Americii, care nu au semnat convenţia internaţională ce interzice exportul de substanţe periculoase, inclusiv deşeurile de echipamente electrice şi electronice.

Astfel, 80% din cantitatea totală de astfel de deşeuri generate de SUA ajung în Asia.

Gunoiul electronic îşi dovedeşte profitabilitatea nu numai pentru cei care scapă de el, dar şi pentru cei care îl primesc. Odată ajunse la destinaţie, aparatele scoase din uz pot fi valorificate.

Depozitarea, dezasamblarea şi arderea deşeurilor de echipamente electronice, electrice şi electrocasnice (DEEE) în condiţii improprii produc substanţe extrem de toxice

Din cauză că reciclarea electronicelor uzate este costisitoare, marile companii producătoare scapă de acest gunoi trimiţându-l în ţările în curs de dezvoltare.

Ţările dezvoltate practică diferite forme de debarasare de gunoiul electronic dincolo de graniţe.

Statele Unite ale Americii, care n-au semnat Convenţia internaţională de la Basel, prin care se interzice exportul de substanţe periculoase, inclusiv deşeurile electronice, exportă aceste gunoaie în proporţie de 80% în Asia, iar 90% din ele ajung ilegal în oraşe din China, semnatară şi ea a Convenţiei.

În Europa Occidentală, exportul gunoiului electronic ia forma ajutoarelor umanitare sau a programelor de reutilizare, ambele