- Diverse - nr. 156 / 12 August, 2008 Calatorind cu trenul, pe o ruta suficient de lunga, situatia imi permitea ca, din cauza oboselii sau chiar a plictiselii, din cand in cand, sa mai si motai. Doi dintre colegii de drumetie, mai galagiosi din fire, intrerupeau linistea din compartiment, povestind bancuri si anecdote, si, bineinteles, razand de fiecare data cand se ivea ocazia. O anecdota macabra m-a facut sa-mi sara somnul la auzirea ei si sa nu mi-l mai gasesc pana la sfarsitul calatoriei. Cica atunci cand nazistii, la Auschwitz, trimiteau din trenurile mortii direct in camerele de gazare batranii si copiii pe care nu-i puteau folosi la munca, uneori gaseau, la curatenia de dupa gazare, cate unul sau doi supravietuitori, care rezistau la actiunea letala a gazului Ciclon, introdus in imensele camere de baie, prin dusurile din tavan. Daca cititi cartea "Fabrica mortii", veti gasi relatarile unor martori, participanti la asemenea scene, si care, ca prin minune, au scapat, reusind sa relateze aceste orori ale nazismului. Anecdota spune in continuare ca, dupa executia prin gazare a catorva sute de suflete, la scoaterea cadavrelor in vederea incinerarii, in fundul unei camere de gazare au fost gasiti doi nefericiti care, in viata fiind dupa gazare, jucau septic. "Pai, cum, voi n-ati murit, mai?!", intrebau cei incredintati cu eliberarea camerei de gazare. "Cum sa murim, domnule? Noi am lucrat la combinatele chimice de la Tarnaveni, Copsa Mica, Turnu Magurele si altele, unde gazele erau mult mai toxice decat Ciclonul vostru!". Ascultand aceasta anecdota extrem de macabra, mi-au venit in minte o serie de lucruri pe care nu le-am inteles nici atunci si nu le pot da un raspuns nici acum, dupa o buna perioada de timp. Dar, sa va spun de ce! Este de stiut ca, in combinatele chimice din intreaga tara, salariatii lucrau intr-un mediu toxic, care depasea cu mult normele a