Pro şi contra Marcel Proust 1921-2000 Antologie, prefaţă, notă asupra ediţiei de Viola Vancea Editura ICR, Bucureşti, 2006, 362 p. Cu prilejul Francofoniei, a apărut în 2006, la Editura Institutului Cultural Român, o antologie ce încearcă să surprindă traseul accidentat al receptării operei lui Marcel Proust în România. Textele sînt adunate sub titlul Pro şi contra Marcel Proust 1921-2000, antologia, prefaţa şi nota asupra ediţiei aparţinîndu-i Violei Vancea. Controversele stîrnite de ineditul scriiturii proustiene în Franţa (Gide refuza în 1912 publicarea primului volum în NRF, considerînd că Proust e „un snob, un amator monden, tot ce poate fi mai supărător pentru revista noastră“, la scurt timp cerîndu-şi scuze şi oferindu-se să-i publice restul volumelor, iar Sartre, în 1945, considera psihologia intelectualistă a lui Proust de-a dreptul nefastă) n-au lipsit nici din literatura română. Influenţa pe care a avut-o scriitorul francez, atît la nivelul evoluţiei romanului, cît şi la acela al cercetării literare din ţara noastră, este incontestabilă, formarea şi consolidarea romanului românesc modern – şi aici ne amintim de ancheta lui Mihai Ralea, De ce nu avem roman?, din 1927 – stînd, în mare măsură, sub semnul proustianismului. Dosarul receptării lui Proust în România, întocmit de către Viola Vancea, cuprinde texte dispuse în ordinea cronologică a apariţiei lor, acestea fiind semnate, în ordine, de: B. Fundoianu, Mihai Ralea, G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Mihail Sebastian, Anna Brîncoveanu de Noailles, Eugen Ionescu, Anton Holban, Dan Botta, Camil Petrescu, N. Steinhardt, Tudor Vianu, Anton Bibescu, Ion Negoiţescu, Irina Eliade, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Livius Ciocîrlie şi Irina Mavrodin. Textele selectate sînt axate pe receptarea critică a scriitorului francez, nu pe cea creatoare, iar numele autorilor sînt dintre cele mai cunoscute din cultura no