Se întîmplă, iată, ca un biet ponei să inflameze spiritele. O jucărie mică, roz, cu o svastică aplicată în partea dorsală: prezenţa ei în cadrul unei expoziţii organizate de ICR New York îl transformă, brusc, pe Adrian Păunescu în anchetator-şef. La cererea lui Nicolae Văcăroiu, Comisia pentru Cultură a Senatului va analiza cum periclitează poneiul imaginea României în lume. Nu mi-este foarte clar ce poate face, în mod practic, respectiva comisie în legătură cu activitatea Institutului Cultural Român. Situaţia aminteşte cumva de cea din 2005, cînd proiectul lui Daniel Knorr, European Influenza, ales să reprezinte România la Bienala de la Veneţia, a suscitat nemulţumiri şi a dus la interpelări şi luări de poziţii în Parlament. Atunci, ca şi acum, o serie de personaje mai degrabă incompetente la nivelul criticii de artă, au simţit, în virtutea faptului că erau „aleşii neamului“, nevoia să-şi dea cu părerea despre un fenomen pe care cel mai probabil nu-l înţeleg. Dacă ne uităm, spre exemplu, la componenţa Comisiei pentru Cultură a Senatului, vedem, laolaltă, promotori ai unui naţionalism mediocru şi indivizi pseudocompetenţi în toate şi nimic. Sau, cel mult, competenţi în unele domenii, dar în nici un caz în critica de artă, în managementul cultural, în PR ori în politici culturale. Ştim cum a reacţionat Adrian Păunescu atunci cînd Dilema a publicat faimosul număr tematic dedicat lui Eminescu. E uşor să ne imaginăm ce poziţie va lua, în numele aceloraşi vorbe goale pe care le expune mereu cu un patos din ce în ce mai obosit(or), în cazul scandalului de faţă. Pînă la urmă, nici Corina Şuteu ori Horia-Roman Patapievici, nici Păunescu & Co. nu trebuie să ofere o definiţie a artei sau să stabilească criteriile estetice cărora le corespunde ori ba poneiul cel roz. Dezbaterea suscitată de ponei, în contextul celuilalt scandal, legat de ICR Berlin şi de numele lui Sor