Spiritul olimpian Odata la patru ani, omenirea este invitata la armonie, la pace, la intreceri sportive. In epoca moderna, numarul sporturilor cu caracter olimpic s-a marit simtitor. De la atletism, primul sport olimpic in antichitate, acum sportivii, individual sau pe echipe, au multiple sanse de a se manifesta, de a concura si de a duce la bun sfarsit dictonul: "la Olimpiada totul e sa participi, nu neaparat sa castigi".

In zilele Olimpiadelor, dupa cum se stie, si in antichitate dar si in epoca moderna, armele ar trebui sa taca si sa se odihneasca un timp in rastele sau in arsenalele mult prea multe, care locuiesc, in tacere, alaturi de oameni. Insa, se pare ca fiecare Olimpiada trebuie sa fie tinuta minte, fie printr-un record de exceptie, fie printr-o intamplare tragica.

Aceasta, din anul de gratie 2008, ce se desfasoara in capitala Chinei, probabil ca va fi tinuta minte pentru ca a coincis cu inceputul razboiului sangeros din Georgia. Nu sunt specialist in asa ceva sa pot spune, cu exactitate, cine dintre beligeranti are dreptate, dar stiu ca in aceste zile, pe campul de lupta, dar si aiurea, mor mii de oameni nevinovati, sunt distruse sute, poate chiar mii de case si mutilati, fizic si moral, un numar imens de oameni. Zeci de mii sunt pusi in situatia de a pleca pe calea nimanui, incotro vad cu ochii, lasandu-si casa si masa, agoniseala de o viata, la voia intamplarii. Si toate acestea in zilele Olimpiadei, cand armele ar trebui sa fie "pe loc repaos", sa fie intr-o letargie provocata de soarele acesta torid care domneste peste toate. Dar ti-ai gasit! La butoanele care conduc omenirea se afla conducatori care au lipsit de la lectia de spirit olimpian. Pentru ei, "principiile" sunt deasupra datului de la Zei. Poate, pentru ca sunt doar atei sau poate pentru chestiuni mult mai grave care tin de alt domeniu, nu cred in principiul si spir