Primul meu soc pe pamant polonez a fost sa vad numele lui Kantor pe toate ghiseele de schimb valutar. Mi s-a spus mai apoi ca numele lui inseamna chiar asta - adica "schimb/schimbare" -, iar apoi mi s-a parut ca popularitatea acestui cuvant in limba poloneza este un fel de semn ca si teatrul are un loc generos in aceasta societate.
Incredibil, dar adevarat
Cat de generos - aveam sa aflu la capatul celor sase zile petrecute in Varsovia si Poznan, doua dintre numeroasele centre teatrale ale Poloniei. Vizita fusese organizata de Institutul Polonez din Bucuresti, al carui director, Jaroslaw Godun, nu oboseste sa anime viata culturala a capitalei noastre, aruncand insa "buzdugane" si in alte orase, ba chiar si la Chisinau, fiind, dupa cate stiu eu, unul dintre putinii care mai tin minte, dupa prabusirea glorioaselor poduri de flori, ce anume ne leaga de Moldova. In fiecare an, Institutul Polonez trimite grupuri de romani in Polonia, ca sa afle cum "merge" acolo viata culturala, in dublul scop de a promova cultura din care face parte, dar si de a da impulsuri culturii in care s-a stabilit gratie functiei. Nu stiu exact ce se intampla dupa ce romanii se intorc acasa, dar stiu sigur, acum ca am fost unul dintre ei, ca avem foarte multe lucruri de invatat de la polonezi.
Destinatia noastra finala - a grupului condus de Mirela Lazar de la IP si alcatuit din Anca Maniutiu, Visky Andras, Larisa Turea, Vlad Massaci si cu mine - era Festivalul Malta de la Poznan, dar inainte de a pleca acolo am petrecut doua zile la Varsovia. Cum am ajuns, ne-am intalnit cu Pawel Sztarbowski, directorul departamentului de promovare al Institutului Teatral, despre care ajunsesera ceva zvonuri si in Romania. Incredibil, dar adevarat: cu cinci ani in urma, statul polonez a infiintat cu bani de la buget un institut menit sa stranga, sa claseze si sa puna in valoare arhiva teatrala a