August 2005. Romania, campioana olimpica pe echipe la Atena 2004, anunta desfiintarea lotului national feminin de gimnastica si trimiterea acasa a celor 3-4 fete care mai ramasesera in pregatiri. Nu mai aveam lot, dar nu mai aveam nici antrenori, cuplul celebru format din Octavian Belu si Mariana Bitang renuntand la functie. Pur si simplu, echipa feminina de gimnastica a Romaniei nu mai exista, fusese spulberata.
Miercuri, gimnastele din Romania au cucerit medalia de bronz in concursul feminin pe echipe la Olimpiada de la Beijing, iar performanta lor mi se pare uluitoare. Alaturi de antrenorul Nicolae Forminte, fetele au reconstruit echipa de la zero. Nici una dintre ele nu a fost la Olimpiada de la Atena. Nici una dintre ele nu este pe profilul marilor campioane care au tras dupa ele echipa Romaniei in decursul anilor, Nadia Comaneci, Kati Szabo, Lavinia Milosovici, Simona Amanar, Andreea Raducan, Gina Gogean, Teodora Ungureanu, Catalina Ponor, Maria Olaru, Daniela Silivas, Aurelia Dobre, Lavinia Agache, Emilia Eberle s.a.m.d. In afara Sandrei Izbasa si a Stelianei Nistor, nume cat de cat cunoscute, celelalte componente ale lotului nostru sunt (cu scuzele de rigoare!) niste ilustre necunoscute! Ati auzit de Andreea Grigore, Andreea Acatrinei, Gabriela Dragoi, Anamaria Tamarjan? Ei bine, ele sunt cele care au invins gigantul numit Rusia! Ele sunt cele care au tinut piept cu succes Chinei si Statelor Unite!
Am auzit nemultumiti care spuneau ca "retrogradarea" echipei noastre de pe locul 1 (2004) pe 3 (2008) este un urias pas inapoi. Nu le dau dreptate. Paradoxal, cred ca e un mare pas inainte. Acum, cu acest bronz de la Beijing, firul vietii (nu e o exagerare) gimnasticii feminine romanesti s-a reinnodat. Acest mare succes olimpic va aduce continuitatea de care fetele au nevoie si, mai ales, increderea in antrenorul Nicolae Forminte. Un teh
