Alegerile generale se transforma din ce in ce mai mult intr-o formalitate, mai ales in Camera Reprezentantilor. Parintii Constitutiei au avut in vedere roluri specifice pentru cele doua camere ale Congresului. In Camera Reprezentantilor urmau sa fie alesi tinerii rebeli, care reactioneaza la preocuparile si aspiratiile contemporanilor lor, in parte fiindca se organizeaza alegeri din doi in doi ani. Pe de alta parte, senatorii urmau sa aiba mandate de sase ani si sa modereze actiunile Camerei Reprezentantilor cu prudenta pe care le-o permite longevitatea in functie. Pana de curand, aceasta insemna ca in Camera Reprezentantilor erau alesi membri noi mai des decat in Senat. In ultimii ani, aceasta situatie s-a inversat.
In cele patru alegeri din noul mileniu, membrii Camerei Reprezentantilor au fost realesi in medie in proportie de 96 la suta, in comparatie cu senatorii, dintre care numai 86 la suta au fost realesi, potrivit lui Rhodes Cook, un specialist in statistici electorale. Statistic, acum este mai usor ca un membru al Camerei Reprezentantilor sa fie reales de trei ori la rand decat ca un senator sa fie reales o singura data. Drept urmare, intentia fondatorilor ca membrii Camerei Reprezentantilor sa fie tinuti "mai din scurt" si sa fie mai receptivi la nevoile oamenilor decat senatorii a fost contrazisa. Desigur, schimbarea cea mai importanta a structurii Senatului a fost produsa de Amendamentul al saptesprezecelea, ratificat in 1913, care impunea ca senatorii sa fie alesi in mod direct. Si, intr-adevar, in concordanta cu aceasta noua realitate electorala, s-a observat ca Senatul se innoieste acum mai usor decat Camera Reprezentantilor.
Mai mult, in contrast cu cel de-al nouazeci si treilea legislativ care, cu curaj, a contribuit la salvarea tarii noastre de abuzurile sinistre comise de Richard Nixon, ultimul legislativ, controlat de partidu
