Olimpiada de la Beijing este o demonstratie unica de fals si mascarada. China a ascuns repede sub pres problemele cu tibetanii si saracia lucie in care traieste majoritatea locuitorilor si a scos la inaintare masinaria de propaganda comunista. De la megalomana festivitate de deschidere pana la arbitrajele suspecte, totul e putred la Beijing.
Cea mai mare minciuna a fost spectacolul de la debutul Jocurilor: o productie uriasa, cu mai multe efecte speciale decat un film SF de la Hollywood si cu aplaudacii de rigoare pe margine.
Totul a fost maret si pentru ca vocile protestatarilor, tot mai galagioase in timp ce se apropia ora 08.08, sa devina niste simple soapte.
In doar cateva zile s-au aflat insa micile si marile secrete din spatele fabuloasei serbari. Oamenii extaziati din tribune erau de fapt dirijati discret de cateva sute de agenti infiltrati, care dictau la minut reactiile audientei. Asa se explica sincronizarea perfecta: toti stiau cand trebuie sa se ridice in picioare sau cand sa aplaude.
Specialisti in produse contrafacute, chinezii s-au intrecut pe ei insisi cand ne-au pacalit cu artificiile de la finalul galei. Ce am putut vedea la televizor au fost niste efecte speciale generate de calculator, fiind realizat cu mouse-ul inclusiv tremurul camerei de luat vederi.
Focurile de artificii au fost reale in afara stadionului, insa responsabilii de filmare au decis in avans ca ar fi imposibil sa captureze toate cele 28 de focuri de artificii din aer. In plus, operatorul din elicopter ar fi fost in pericol. Asa ca solutia a fost o gogoasa inghitita de intregul mapamond, la care s-a lucrat asiduu timp de luni de zile.
De ce atata risipa de resurse si energie? Pentru ca Republica Populara Chineza trebuia sa para capabila sa organizeze cea mai spectaculoasa ceremonie din istoria Olimpiadei. Si pen
