Somptuosul vas cu trei catarge s-a dovedit a fi purtător de ghinion pentru proprietarii săi, încă din primele luni de navigare.

Povestea navei „Creole“ începe în 1926, când Alexander Cochran, un american putred de bogat, comandă şantierelor britanice Camper&Nicholson construirea unui iaht de lux, de 64 de metri lungime. Conceput de Charles Nicholson, velierul se dovedeşte a fi o adevă rată capodoperă maritimă.

Numai că, după doar cinci luni de posesie, Alexander Cochran decide să-l retrimită la constructori şi apoi să-l vândă. Motivul? Iahtul „Creole“ s-a dovedit a fi foarte puţin confortabil şi nesigur în larg, având un tangaj periculos, fără motive anume, chiar şi când marea era calmă. Mulţi au spus atunci că velierul nu a fost construit sub steaua lui norocoasă, consemnează istoricii maritimi.

Refugiu pentru nobilime

În 1929, „Creole“ ajunge în posesia unui lord englez, care va renunţa la el în favoarea altui membru al Camerei, în 1936. În acel moment, începea perioada de aur a navei. Pe puntea ei s-a perindat toată floarea nobilimii britanice din perioada interbelică.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este rechiziţionat de nemţi, dar la câţiva ani soarta vasului pare să se fi schimbat din nou în bine. La începutul anilor ’50, devine proprietatea armatorului grec Stavros Niarchos, care îl transformă într-un veritabil palat de lux, plutitor. În fiecare an, în aprilie, familia Niarchos se îmbarcă pe „Creole“ şi navighează prin apele Mediteranei până în noiembrie. De la bordul său, între mondenităţi şi vizite pe Riviera franceză, Niarchos îşi consolidează imperiul maritim.

Lanţul tragediilor

Dar Niarchos se dovedeşte a fi un tiran pentru membrii echipajului de pe vas. Ca o pedeapsă cerească pentru armator, în mai 1970, soţia lui, Eugenie Nivanos, moare în mod misteri