Printre afacerile puse pe seama Regelui Carol al II-lea s-a numărat şi însuşirea a 42 de tablouri din patrimoniul statului român.
Printre afacerile puse pe seama Regelui Carol al II-lea s-a numărat şi însuşirea a 42 de tablouri din patrimoniul statului român.
Despre Carol al II-lea, istoriografia comunistă a acreditat ideea că ar fi plecat cu numeroase averi din ţară, printre care şi 42 de tablouri aflate în proprietatea statului român. Simplă bănuială, denigrare sau deturnare intenţionată a adevărului?
COLECŢIA COROANEI. Povestea celor 42 de tablouri începe o dată cu stabilirea dinastiei de Hohenzollern în Principatele Române. Pentru a spori prestigiul Casei Regale, guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu a achiziţionat pentru Carol I o colecţie de tablouri, cuprinzînd nume consacrate ale picturii universale (printre alţii, Caravaggio, Tintoretto, Veronese, El Greco, Zurbaran, Jan Brueghel). În total 212 piese, care erau expuse în reşedinţele familiei de Hohenzollern de la Bucureşti, Sinaia şi Bran. În 1899, la redactarea testamentului, Regele a clarificat şi situaţia tablourilor. "Galeria mea de tablouri, cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămîne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României."
MĂRTURIA LUI VERGOTTI. Indicii despre "afacerea tablourilor" a oferit Jacques Vergotti, administrator al Casei Regale între 1944 şi 1947, în volumul memorialistic "Fără drept de înapoiere în ţară" (Editura Albatros, 2000). Potrivit mărturiei sale, el ar fi predat în 1947 tablourile lui Arthur Lang, directorul Union Bank Suisse din Elveţia. La acea dată, Regele Mihai, Regina-mamă Elena şi cîţiva angajaţi ai Casei Regale plecaseră spre Londra pentru a asista la căsătoria Prinţului Philip al Greciei şi Danemarcei cu Prin
