Uninominalele in pericol Teoretic, nici vorba de asa ceva. Legea exista, colegiile s-au -cat de cat- adus din condei, candidatii au fost scosi din caciulile partidelor si etalati pe marginea terenului in asteptarea intrarii efective in combat. In majoritate, sunt cei pe care ii cunoastem deja. Nu lipsesc surprizele, c-asa-i la joc. Iar jocul ar trebui sa demareze, zice-se, in preajma Zilei Recoltei.
Cu toate acestea, unii mai spera. Spera intr-o lovitura de teatru, de undeva din zona Curtii Constitutionale.
O decizie, ceva, motivata indiferent cum. O decizie pe care s-o critice cu spume la gura, dar s-o accepte.
Cine s-o accepte?
Toti cei carora uninominalele le-au alungat somnul.
Toti baietii destepti pe care ii chinuie angoasele.
Toate lichelele care mor, nu alta, fara scaun de parlamentar sub sezut.
Chiar daca, pana la urma, numarul total de voturi da numarul de mandate, fie ele directe sau prin redistribuiri, uninominalele aduc ceva nou. Eliminarea fara drept de replica a unor perdanti, fie ei nasii nasilor si greii greilor in propriul partid, daca persoana nu e pe placul alegatorilor. Daca votul pe liste se constituie in certitudini pentru cei din capul listei, un invins pe un colegiu poate iesi din joc fara vorba multa. Ai in judet procentaj pentru 2-3 parlamentari si poti sa nu iei nici unul acolo, ci tocmai intr-un alt colt de tara. Cum iese in bobi la redistribuire. D-aia nu mai vrea Iliescu sa candideze. Nu-i place riscul si stie ca s-ar putea face de ras.
Asta e problema. Problema maharilor siliti sa-nghita-n sec. Plus cresterea evidenta a costurilor de campanie.
Sigur, valabila pentru cei ce candideaza dorind cu adevarat sa fie alesi. Pentru candidatii de sacrificiu costurile scad, dar tot vor scoate din buzunar mai mult decat scoteau candidatii de umplutura de pe listele din vechiul si
