Pe masura ce se aduna informatiile despre conflictul din Georgia, devine din ce in ce mai limpede ca acest razboi a fost unul provocat si planuit cu grija la Moscova. Presedintelui georgian, Mihail Saakasvili, i se poate reprosa cel mult ca, atacand Osetia de Sud, a cazut in capcana intinsa cu abilitate de rusi, dar acest amanunt nu mai are nici o relevanta in comparatie cu agresiunea rusa, care modifica radical regulile jocului geostrategic.
In primul rand, presupozitia asumata de Statele Unite si de statele vest-europene pana acum ca Rusia ar fi renuntat la politica sferelor de influenta o data cu prabusirea Uniunii Sovietice trebuie abandonata. Unul din scopurile agresiunii rusesti in Georgia a fost tocmai acela de a afirma hegemonia Rusiei asupra Caucazului de Sud si de a impiedica aderarea Georgiei la NATO. Prin invazia Georgiei si intentia de a modifica granitele acestei tari prin forta, Rusia dovedeste ca este o putere revizionista.
De aici rezulta ca Moscova nu mai poate fi prezumata ca un actor responsabil pe scena internationala. Evident, ea ramane un actor rational in masura in care isi fixeaza limpede scopurile, isi evalueaza optiunile si cantareste atent consecintele deciziilor pe care le ia, dar caracterul "rational" nu spune nimic despre responsabilitatea pe care acest stat este dispus sa si-o asume in actualul sistem international. Prin invazia planificata a Georgiei independente si suverane, prin distrugerea deliberata a infrastructurii acestei tari, Rusia revine de fapt la o politica a relatiilor de forta in raport cu ceea numeste "vecinatatea sa apropiata". Prin urmare, nici unul din statele situate in "vecinatatea apropiata" a Rusiei care doreste sa duca o politica nationala de apropiere de Occident nu se mai poate considera de acum inainte in siguranta, fie ca vorbim de Ucraina, de Azerbaidjan, de Moldova sau chiar de t
