Cel putin in politica, la rigoare, omul ajunge nom-ul, daca intelegeti ce vreau sa spun. Masele se lasa usor pacalite. Un nume "frumos" ar putea oricind sa insemne, in logica dominanta a imaginarului social, un caracter "frumos" - indiciu clar, la rindul sau, pentru o politica "frumoasa", numai potrivita pentru un stat al cetatenilor "frumosi". Intr-un roman relativ recent - recompensat, in 2003, cu Premiul Pulitzer -, Middlesex pe numele sau, apartinind scriitorului american de origine greaca Jeffrey Eugenides, se observa, pe fondul unui anumit context, un lucru extrem de interesant, pe care vi-l prezint si dumneavoastra in cuvintele autorului insusi: "In general, americanilor le place ca presedintii lor sa n-aiba mai mult de doua vocale in nume. Truman. Johnson. Nixon. Clinton. Daca au mai mult de doua vocale (Reagan), nu au mai mult de doua silabe. Si mai bine e cu o singura silaba si o vocala - Bush". Eugenides, maestru al ironiei, aduce mai jos citeva argumente in favoarea insolitei sale ipoteze: "De ce s-a hotarit Mario Cuomo sa nu mai candideze la presedintie? La ce concluzie a ajuns el cind s-a retras ca sa dezbata problema? Spre deosebire de Michael Dukakis, care venea din mediul academic al statului Massachusetts, Mario Cuomo era din New York si stia cum stau lucrurile. Cuomo stia ca n-are nici o sansa sa cistige. Prea liberal pentru acel moment (1984, n.m.), asta e sigur. Dar, de asemenea, prea multe vocale". Si silabe, daca-mi este permis sa adaug. De fapt, mentionatul Dukakis constituie problema reala a scriitorului. S-a petrecut atunci (in 1988), prin candidatura sa la presedintie (impotriva lui Bush-senior), un episod neverosimil: un grec american a venit, cu fortele sale, pina in preajma Casei Albe. E drept, admite Eugenides, "de cite ori un grec se apropie de Biroul Oval, ceva o ia razna. Mai intii a fost Agnew (in 1973, n.m.), cu evaziunea fiscala,