Fotbalul este un biet substantiv comun care devine pseudonim ori de cîte ori fapta nu-i onorează pe făptaşi. Urît sau frumos, inteligent sau rod al întîmplării proaste, curat sau mocirlos, performant sau cotonog, fotbalul scos la rampă clonează fidel personajele reale care compun acest spectacol.
Fotbalul este un biet substantiv comun care devine pseudonim ori de cîte ori fapta nu-i onorează pe făptaşi. Urît sau frumos, inteligent sau rod al întîmplării proaste, curat sau mocirlos, performant sau cotonog, fotbalul scos la rampă clonează fidel personajele reale care compun acest spectacol. Cînd vorbim despre fotbal, în general ascundem de fapt, intenţionat sau nu, pentru a proteja sau pentru a ne proteja, identitatea făptaşilor. Iar atunci cînd alţii îşi asumă riscul scoaterii castanelor din foc şi dau identintate concretă pseudonimului ne bucurăm de aflarea unor adevăruri, dar şi pentru că riscul rostirii lor nu ne ameninţă.
Victor Piţurcă a semnat, ca jucător sau ca antrenor, performanţe bune ale fotbalului românesc. Asemeni lui, de-a lungul timpului, mulţi alţi făptaşi au punctat în cartea de istorie a acestui sport. Piţurcă face însă un pas în faţa frontului comun prin tuşa apăsată a personalităţii sale. Un oltean dat dracului, care a demonstrat în timp că în teaca sa nu încap două săbii pentru nimic în lume. Pentru Victor Piţurcă fotbalul nu a fost niciodată substantiv comun şi nici pseudonim. A fost meserie şi responsabilitate asumată. Despre fotbal Victor Piţurcă a vorbit întotdeauna cu subiect şi predicat, rostind fără menajamente adevăruri de care alţii se feresc ca dracul de tămîie. Deşi a plătit uneori tribut greu pentru francheţea sa, nimeni nu a reuşit să-l îndoaie nici prin plocoane şi nici prin şantaj.
Au fost cazuri în care Victor Piţurcă a considerat că rostirea unui adevăr ar face mai mult rău decît bine. Dar nici atunci nu
