- Editorial - nr. 161 / 20 August, 2008 Mai mult sau mai putin practicanti sau doar amatori de sport, din patriotism ori doar din curiozitate, zi de zi si noapte de noapte, in masura in care ne permite timpul liber, suntem cu ochii pe micul ecran, in asteptarea, de ce nu, a cat mai multor medalii pentru Romania. Cu lacrimi in ochi, de bucurie ori de tristete, sportivi din toata lumea, aflati in aceste zile la Beijing, medaliati sau nu - caci nu pot fi toti castigatori! -, doborand recordurile altora ori propriile recorduri, fizice si morale, dau lumii acesteia, impovarata de saracie, durere si moarte pe alte meridiane, sansa de a-si recupera macar partial... umanitatea! La ceremonia de deschidere a J.O., in ziua de 8 august 2008, in numele a 12.000 de atleti reuniti pe stadion, un sportiv chinez a rostit juramantul mega-concursului international, angajandu-se sa-i respecte regulamentul "in adevaratul spirit al sportivitatii". Gest aparent melodramatic si lipsit de noima in situatia in care, la editiile anterioare ale olimpiadelor si chiar in concursuri de mai mica importanta, unii participanti s-au comportat "ca-n dragoste" ori ca la razboi, considerand ca, pentru a castiga, toate mijloacele sunt permise, inclusiv inselaciunea si dopajul. Cu toate acestea, istoria jocurilor olimpice moderne, incepand din 1896, demonstreaza - conform unui specialist in materie - ca "Sunt mai multi sportivi patrioti si mandri decat sarlatani si dopati". Rasfoind o publicatie a editurii Reader's Digest, mi-a retinut atentia articolul intitulat "Clipe memorabile de sportivitate olimpica", semnat de William Ecenbarger. Intre alte personaje care s-au facut remarcate, de-a lungul vremii, prin gesturi exceptionale, autorul il mentioneaza pe japonezul Shunzo Kido, membru al echipei de echitatie participante la Olimpiada din 1932, de la Los Angeles, care, conducand in proba de sarituri