Circulă prin Petrila, de la intrare pînă la ieşire, o vorbă despre cum a fost dînsa surclasată de iaurt. E o vorbă cum că, spre deosebire de oraşul nostru, produsul lactat respectiv are o cultură vie şi bogată. Aşa că, la solicitarea bătrînei Dilema, cum pot să scriu 4-5000 de semne despre nimic?
La un recensămînt personal, prin anii â90, pe vreun kilometru de stradă principală se înşirau (mărgărite?) un număr de 42 de cîrciumi. Avînd în vedere că şi ficatul Petrilei are o limită de suportabilitate, mare parte din ele s-au transformat, de-a lungul anilor, în magazine second-hand (zdrenţe, boarfe&cîrpe), dar asta şi datorită faptului că brandul "Visul imaginaţiei" îşi are depozitele centrale prin zonă.
Un inventar al clădirilor care ar trebui să ocrotească şi fereasCĂ CUltura de vremurile de afară ar arăta astfel:
- Fostul club al sindicatului, care mai dădea şi filme coreene cu vreo 20 de ani în urmă, s-a transformat în Casa de cultură "Ladislau Schmidt". (Pentru cei cu serioase lacune intelectuale, dăm informaţia că amintitul nume, de profesie potcovar, era pictorul şi sculptorul preferat de toţi activiştii PCR locali, cu pirogravuri, metaloplastii şi mult ipsos în colecţia Nicolae Ceauşescu.)
- Galeria de artă a fost prima care a sucombat după â89. Rapacii milionari de carton au făcut imediat după Revoluţie primul magazin de hîrtie igienică din istoria milenară şi milionară a Petrilei.
- Casa Memorială "Ion D. Sîrbu", deschisă în 1994 cu mare pompă şi închisă a doua zi cu aceeaşi pompă funebră.
- Librăria "Ion Creangă", strînsă ca un cleşte de două magazine chinezeşti care îi tot fură din spaţiu.
Dacă la instituţii stăm modest - cum aţi văzut, la manifestări culturale putem fi invidiaţi.
Decît mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost. Aşa că prin septembrie, oraşul îmbracă haine de sărbătoare.
E timpu