E un fapt cunoscut că în luna august, pe la jumătatea ei, boema se mută la Sf. Gheorghe, în Delta Dunării, ca să fie prezentă la Festivalul Internaţional de Film Independent „Anonimul“, al doilea festival ca prestigiu din România (după TIFF-ul care a împlinit vîrsta potrivită ca să meargă la şcoală), prin urmare al doilea cel mai cool festival de film din România. Da, protipendada boemă în spirit se mută pentru vreo săptămînă undeva la marginea ţării, unde numai vaporul te poate duce. Sună mirific pentru orice om care îşi doreşte o vacanţă departe de lumea maşinilor, a motoarelor, a telefoanelor şi… ştiţi voi ce vreau să zic mai departe. Şi aşa şi este. Pînă la un punct. Ca să ajungi la Sf. Gheorghe, trebuie să iei vaporul din Tulcea şi după cîteva ore, între 4 şi 5, cobori pe o punte care face legătura cu un sat la prima vedere pustiu. Probabil, în cele mai multe zile ale anului, chiar e pustiu. Dar nu şi în timpul festivalului „Anonimul“, care şi-a făcut prieteni şi admiratori fideli, chiar şi dincolo de Dunăre sau de alte graniţe ale României. Aşa că, pentru cei care ajung din întîmplare în Sfîntu’ (numele de alint al oraşului) în această perioadă, fără intenţia de a fi spectatori la un cinematograf în aer liber pînă la ora 5 dimineaţa, şi care au venit aici visînd linişte deplină zi şi noapte, cred că vacanţa nu va funcţiona ca un balsam calmant pentru nervii munciţi un an întreg. Pentru binele lor, sper să fie puţini. Iar acele familii cu mame vorbăreţe, venite strict pentru plăcerile pe care au învăţat la şcoală că le oferă Delta Dunării, să nu mai dea vina în gura mare pe festivalul de film care nu are nici o vină pentru perturbarea liniştii celor care nu s-au informat cu privire la locul în care vin. Satul e cotropit de un public eclectic, de la cei care vin din împrejurimi (Mahmudia, Murighiol, Tulcea) pînă la oameni de toate vîrstele şi clasele soci