Inca din strada mi-am dat seama ca terasa nu are nicio conotatie japoneza, asa cum m-ar fi putut face sa presupun numele exotic. Dar, dupa o plimbare prin parcul Moghioros, poate fi localul ideal pentru ca este un spatiu deschis care inspira multa racoare. Si cine nu are nevoie de racoare zilele astea? Mai ales pe la orele 6-7 seara, cand asfaltul da inapoi toata caldura pe care a acumulat-o sarguincios peste zi.
Peisajul este dominat de pini, printre care sunt asezate mese si umbrele, flori colorate in ghivece atarnate de gardul din fier forjat, si pisici. Multe pisici care nu contenesc sa se joace printre picioarele scaunelor, dar care au fost atat de simpatice, incat nu cred ca i-au deranjat nici pe cei mai hotarati dusmani ai felinelor.
Pentru ca nu arata japonez, nu am cautat sushi sau sake in meniu, asa ca nu am fost deloc dezamagita sa gasesc feluri de mancare cat se poate de europene (ca sa nu spun romanesti) cum ar fi omleta cu branza, ochiurile cu sunca, puiul cu smantana si ciuperci (16 lei), dar si puiul cu somon afumat si sos fin de branza (21 de lei). Chiar daca pareau destul de apetisante unele mancaruri la prima citire, m-am limitat la un frappe decofeinizat si am ignorat total lista de cocteiluri (11-18 lei, in functie de cantitatea de alcool) si pe cea de beri (de la 6,5 lei - Ursus - la 12 lei - Corona si Salitos).
Cu toate ca am informatii (din surse sigure) cum ca ar avea cel putin 4 ani, Shogun nu arata ca una dintre acele terase de cartier uzate de timp in care proprietarii n-au mai investit nimic de la inaugurare pe motivul ca, odata formata, clientela vine oricum. Chiar poate fi luata drept un restaurant cochet. Problemele cred ca apar atunci cand toate mesele sunt ocupate si apare senzatia de claustrofobie. Sau, cel putin, asta mi-a dat senzatia putinul spatiu liber dintre mese si apropierea acestora prea mare de gardul
