In miez de vara s-a repetat un moment de la inceput de martie: casa Alis nu a avut nicio sculptura la vanzare. Sculptura a ajuns la pragul zero, a ramas la nivelul "nu exista piese la aceasta sectiune". Iar acest lucru s-a intamplat tocmai la cea mai titrata casa de licitatii, acolo unde sculptura nu a mai lipsit niciodata din oferta, acolo unde a atins varfuri de cote de piata, a schimbat mentalitati, s-a conturat ca sectiune distincta. Semnificata acestui zero spune multe despre piata de arta. Este un prag care permite decodarea metodelor prin care s-a construit oferta de sculptura pe o piata de arta in formare.

Explicatia ca aparitia mai multor case de licitatii a diluat inevitabil si oferta Alis este prea sumara. Cu siguranta ca oferta s-a raspandit, iar piata a devenit mult mai dinamica, case de licitatii noi au reusit chiar sa scoata la vanzare lucrari remarcabile si sa obtina pozitii in topul general al vanzarilor. Dar piesele importante de sculptura la Alis s-au vandut.

Ion Irimescu a devenit artistul cu cota mereu in crestere - aproape 20.000 de euro incasati anul trecut pentru 9 lucrari - pentru ca expertii Alis l-au inscris la licitatii impotriva oricaror prejudecati. E drept ca Alis a primit in timp chiar mai multe exemplare ale aceleiasi lucrari, ceea ce a deschis discutii aprinse despre autenticitate si provenienta. Irimescu a fost probabil varful unei liste de autori pentru care s-a pus in discutie paternitatea lucrarilor scoase pe piata. De la Alis, au pornit cu ani in urma si dezbaterile privind suplimentarea tirajelor sculpturilor. Aici au inceput polemicile legate de tirajele suplimentare turnate dupa un ipsos original sau dupa o matrita noua realizata dupa o statueta finisata. Aici, regretatul Radu Ionescu a pomenit pentru prima data despre Pasarea lui Brancusi pe care a descoperit-o si care a devenit cea mai scumpa sculptura din l