In acest articol, propun, mai intii, o meditatie despre Iasi si fac, intr-un P.S., o precizare foarte importanta in legatura cu mult stimatul si distinsul nostru domn "ministru" Fenechiu. Daca am observat corect, cititorii nu se dau in vint dupa articolele referitoare la Iasii de altadata. S-ar parea (e posibil sa ma insel insa!) ca trecutul urbei noastre nu ne (prea) intereseaza. Modul cum se infatiseaza edificiile ridicate acum un secol sau doua, ruina melancolica in care se afla de ani buni "Baia comunala" (Feredeul turcesc), aspectul sordid al strazii Cuza Voda ne intereseaza si mai putin. Pentru mine, o atare "neutra" atitudine ramine profund misterioasa. Putini cititori comenteaza pe forum astfel de articole (in care exceleaza neobositul domn Constantin Ostap). Din cite mi-am dat seama, ei sint si foarte tineri... Indiferenta si tacerea lor seamana, cu siguranta, cu indiferenta si tacerea mea, foarte relaxate, din vremea studentiei. Si eu am pacatuit, asadar. Cu toate acestea, imi amintesc uimirea cu care am intilnit intr-o carte a filosofului si logicianului polonez Tadeusz Kotarbinski, intitulata "Tratat despre lucrul bine facut", o trimitere la Iasi. Marele filosof cita cu precizie una din inscriptiile de linga "cismelele siameze" de la Sfintul Spiridon. El, specialistul polonez in "praxeologie" si logici "paraclasice", locuitor al Cracoviei, stia mai multe despre oras decit ieseanul (nascut, iar nu facut) care s-a intimplat sa fiu... Totusi, uimirea mea nu s-a transformat atunci intr-o pasiune fata de istoria Iasilor, cum s-ar fi cuvenit. Pasiunea (cita e!) a venit mai tirziu. Credinta mea e ca articolele despre aspectul intristator al Trei Ierarhilor (e inadmisibil ca acest splendid monument sa se afle de aproape 20 de ani sub schele), ori despre casa in care a locuit G. Calinescu, in stradela Ionescu (citi stiu oare unde se afla?) ar avea un impact simtit