Doi foşti campioni la lupte în Germania, bunic şi nepot, păzesc viaţa turiştilor imprudenţi de pe plaja din 2 Mai. Sursa: Vlad Stănescu

Dacă aţipeşti dimineaţa pe plaja de la 2 Mai, te trezeşte un glas enervant de optimist pentru lehamitea generală: salvamarul Virgil Stoian îţi spune vesel „Bună dimineaţa!“. În Germania, toată treaba asta ar suna bine, în România, însă, politeţuri de felul ăsta se primesc cu sprânceana ridicată. „Ştim toţi că România mai are de dat din coate. Dar în privinţa plajei, omul sfinţeşte locul. Eu am un fel aparte de a lucra cu turiştii. Vorbesc prin «megafleţ a» mea, le urez bună dimineaţa, mă prezint... M-au crezut nebun la un moment dat“, zâmbeşte salvamarul, care la 70 de ani n-ar înota tocmai „hăt-hăt“ departe, decât dacă e urgenţă maximă.

Fostul campion la lupte, bucureştean fugit din ţară în anii ’80, are în stăpânire o bucată de nisip şi un nepot de 24 de ani gata să sară în apă cu toată vigoarea tinereţii care bunicului îi lipseşte.

În jurul celor doi s-a încropit repejor un mit, care ia proporţii de la un salvamar la altul, în celelalte staţiuni. În varianta de circulaţie internă, cei doi sunt „nemţi cu dublă cetăţenie, care vin aici din drag de România, donează banii câştigaţi şi - breaking news! - salvează numai străini“. În varianta netrucată, Virgil Stoian a rămas român până în ziua de azi, „pentru că nemţii sunt singurii care nu dau niciodată dublă cetăţenie“, iar nepotul Nico Kayser s-a născut neamţ şi vrea buletin românesc. Banii râmân în buzunarele lor şi, turist român ori străin, nici unul nu e lăsat să se înece. Ce le-a scăpat celorlalţi e tocmai miezul poveştii: bunicul a fost şi antrenorul de lupte al nepotului.

Agitaţia la pensie, model nemţesc

Povestea asta lină de la 2 Mai durează de doi ani, de când Virgil Stoian a revenit în România, a cumpărat o buca