Apropierea de anumite genuri de muzică (blues, jazz, folk, rock) presupune şi o anume "formare" anterioară, dar formarea asta nu e nici obligatorie, nici nu apare nicăieri ca un ghid de care ai putea ţine cont sau pe care l-ai putea lua la studiat!

Apropierea de anumite genuri de muzică (blues, jazz, folk, rock) presupune şi o anume "formare" anterioară, dar formarea asta nu e nici obligatorie, nici nu apare nicăieri ca un ghid de care ai putea ţine cont sau pe care l-ai putea lua la studiat!

Poate că nu poţi înţelege despre ce e vorba într-un cîntec folk dacă nu ai fi citit vreo poezie (vezi, mai multe) în tinereţea ta sau dacă nu ai fi încercat atunci, la vîrsta fragedă pe care o aveai, măcar să te fi apropiat de ea. Eu spun poezie, dar nu numai despre asta e vorba aici, ci despre apropierea de cărţi, de bibliotecă (unii dintre cei foarte tineri nici nu ştiu că mai există aşa ceva)... să fie oare drumul la discotecă mai scurt decît cel care duce la bibliotecă? Poate că pentru unii aşa este, dar eu voi vorbi în continuare cu cei pentru care lectura înseamnă intrarea într-o lume în care te simţi bine, care face bine sufletului tău.

Pe la 20 şi ceva de ani, generaţia din care fac şi eu parte se regăsea uşor între filele vreunei cărţi fie cînd erau acasă, fie cum eram noi, veşnic pe drum (şi mă refer aici la generaţia Cenaclul Flacăra)... cînd aproape fiecare aveam printre bagaje şi cărţi de citit... eu ştiu că cititul n-a făcut rău niciodată nimănui, ba, din contră, l-a ajutat pe cel care şi-a umplut timpul liber cu cititul în aflarea unor răspunsuri la întrebări pe care uneori nu le puteai pătrunde sau desluşi.

O să vă spun cam ce făceam noi în turneele lungi cu Cenaclul, cînd, după fiecare întîmplare, o parte dintre noi ne adunam în camera lui Adrian Păunescu şi-l ascultam recitînd din poezia "nepubli