De mai bine de 200 de ani stiinta politica este preocupata de felul in care se poate gasi cea mai buna formula prin care voturile obtinute cu ocazia unui scrutin electoral sa fie transferate in locuri in cadrul adunarii legislative. S-au gasit diferite formule matematice, s-au inventat sisteme electorale care pretind ca realizeaza in cel mai inalt grad reprezentarea vointei electoratului. Nu exista un consens in legatura cu virtutile unui sistem electoral: fiecare prezinta atât avantaje, cât si dezavantaje. Iar nu intotdeauna sistemele electorale recomandate de politologi sunt transpuse in practica de clasa politica.

Dezbaterea in jurul modificarii sistemului electoral a fost deosebit de intensa in România ultimilor ani. Ceea ce parea o utopie, s-a transformat in realitate: la aproape 10 ani de la initiativa de Cod electoral a asociatiei Pro Democratia, dupa indelungate dezbateri parlamentare, dupa organizarea unui referendum pe aceasta tema si dupa ce s-au consumat toate disputele posibile intre partide si institutii pe marginea reformei electorale, din primavara anului 2008 avem in sfârsit un nou sistem de vot. Datorita multiplelor sale capcane pentru partide, este extrem de probabil ca acest sistem sa nu supravietuiasca dupa prima sa aplicare.

S-a afirmat ca sistemul reprezentarii proportionale practicat incepând cu 1990 nu responsabilizeaza partidele si le indeparteaza de vointa reala a electoratului. S-a dorit transpunerea in România a virtutii de baza, la nivel ideal, a sistemului majoritar: instituirea unei relatii directe intre ales si alegator. In realitate, asa cum vom arata, nici prima observatie si nici al doilea deziderat nu corespund fostului, respectiv, actualului sistem de vot. Sistemul reprezentarii proportionale a dat deviatii majore de la proportionalitate, dupa cum sistemul actual de vot va produce cu siguranta cele mai proportion