"M-am separat de o femeie şi am luat lîngă mine... o chitară care are un simbol anume" – Andrei Păunescu.
"M-am separat de o femeie şi am luat lîngă mine... o chitară care are un simbol anume" – Andrei Păunescu.
Şi totuşi există iubire şi blestem, emoţie şi spirit, viaţă şi lacrimi, creaţie şi lumină, mîngîierea poeziei şi... "serenade ilogice". Un destin format din suflet şi cîntec: Tatiana Stepa. Şi dincolo de tot şi toate – femeie, iubită, prietenă, cea care "a însemnat multe lucruri în mai multe etape" în viaţa lui Andrei Păunescu. "În primul rînd, atunci cînd Tatiana a venit în «Cenaclul Flacăra» în 1982 a însemnat o adolescentă talentată pe care a admirat-o de la început un adolescent mai mic care era şi el în echipă – acela eram eu", îşi aminteşte Andrei Păunescu. "După 1990, ne-a legat o colegialitate continuă şi un parteneriat asemenea. Tatiana, pe lîngă faptul că este talentată, este şi un om foarte, foarte serios."
ANI ŞI ANI... O iubire care nu are legătură cu poveştile simple, comune, cu prinţi şi prinţese care vor trăi... pînă la adînci bătrîneţi împreună. Cel puţin aşa pare povestea dintre Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu: "În plan personal, dacă e vorba de mărturisiri, timp de cîţiva ani, după 1994-1995, parteneriatul nostru a fost total. Am avut o prietenie care s-a dezvoltat într-o relaţie completă. Au fost nişte ani foarte frumoşi, în care am realizat lucruri bune, cam în tot ce ne-am propus".
PÎNĂ LA SFÎRŞITUL VIEŢII. "Ca bărbat, Tatiana m-a îmbogăţit prin faptul că orice bărbat care cunoaşte o femeie ieşită din comun ar trebui să se simtă bogat pînă la sfîrşitul vieţii. Pentru unii este incomod să cunoască o femeie ca ea, pentru că are personalitate. Este şi dificilă... Dar, pentru un bărbat care vrea şi altceva decît o femeie comună, cuminte şi gospodină, liniştită şi tăcut
