Agonia unui partid istoric Creditati in sondaje cu un singur procent din votul electoratului, taranistii incearca, dupa opt ani de statut extraparlamentar, sa reajunga pe bancile executivului nu prin efort propriu, ci sub pulpana Partidului National Liberal.

Motivatia lui Marian Petre Milut si a lui Aurelian Pavelescu este aceea a colaborarii cu un alt partid istoric intr-un iluzoriu Pol de Dreapta ce include si inexistenta Actiune Populara a lui Emil Constantinescu. Petrodolarii, caltabosii, dar mai ales alianta neoficializata dintre PNL si Partidul Social Democrat decredibilizeaza total notiunea de liberalism, iar asta l-a facut pe seniorul Corneliu Coposu sa se rasuceasca in mormant si sa-si trimita surorile alaturi de un alt simbol al crestin-democratiei romanesti, Ion Diaconescu, pentru a stopa gestul necugetat al actualului presedinte al PNT-cd.

Gheorghe Ciuhandu, primarul Timisoarei si Radu Sarbu, fost ministru al privatizarii, sunt doar doi dintre cei cateva sute care, la Bucuresti, au decis ca e preferabil sa mori frumos decat sa te vinzi pentru cateva iluzorii locuri de parlamentar unora care nu mai au nici o legatura cu liberalismul. Principiile si crezul taranistilor ce au indurat ani grei in temnitele comunistilor nu sunt de vanzare, mai ales pentru cei ce au ales calea asocierii cu PSD. Cum stau insa juridic lucrurile, e mai complicat de spus, stampila partidului si dreptul de semnatura apartinand presedintelui Milut. Miza electorala majora nu exista in decizia finala, PNL neavand de castigat si nici de pierdut procente cu treizeci de asa-zisi taranisti pe liste. Capitalul de imagine al PNL s-ar fi marit doar pe plan extern, lucru ce a fost luat in seama de actualii lideri in pierdere de imagine pe meleaguri europene. Dar nu despre derapajul PNL e vorba, ci despre agonia PNT-cd care, indiferent care va fi deznodamantul mariajul