A 29-a ediţie a olimpiadelor moderne, din care s-au desfăşurat doar 26 de ediţii (ediţiile din 1916, 1940 şi 1944 nu s-au disputat din cauza celor două conflagraţii mondiale), a intrat în istorie. Ediţia din acest an din China, de la Beijing, a fost pentru delegaţia României cea mai modestă, dacă luăm în calcul evoluţiile noastre din 1952 încoace. La acea ediţie de la Helsinki, România a participat pentru prima dată după război, fără să aibă pretenţii prea mari, şi a cucerit numai patru medalii. Pe poligonul din capitala scandinavă s-a cucerit primul aur pentru România, prin Iosif Sârbu la tir. După 56 de ani, ediţia din acest an a fost cea mai modestă, cu numai opt medalii obţinute, care ne clasează pe locul 25 într-un clasament al numărului de medalii şi pe locul 17 după numărul medaliilor de aur. Cele mai multe medalii, de-a lungul celor 17 participări, România le-a adus de la Los Angeles 1984 - 53, din care 20 de medalii au fost de aur. A fost ediţia boicotului echipelor de după Cortina de fier. România, după cum bine se cunoaşte a obţinut opt medalii, fiind, după Rusia, Ucraina şi Belarus, cea mai performantă dintre ţările foste comuniste. Într-un clasament al medaliilor au punctat 81 de ţări, din cele 204 prezente. Cu toată penuria de medalii, România s-a aflat înaintea multor ţări avansate în domeniul sportului: Canada (19), Ungaria 9210, Cehia (24), Bulgaria (42), Suedia (56), care nu au nici o medalie de aur. După consumarea întrecerilor de la Beijing, România continuă să se afle pe un loc fruntaş într-un clasament all-time, locul 14.
Vom prezenta succint câteva dintre surprizele şi decepţiile acestei ediţii chineze:
Surprize
- Cucerirea primei medalii de aur în judoul românesc, prin Alina Dumitru.
- aur prin Maratonista Constantina Diţă – Tomescu.
- Argintul la scrimă al Anei Maria Brânză.
- Pe plan general: cele 8
